miercuri, 29 aprilie 2009

Lectie de iubire....


Cata iubire poate exista sub o singura aripioara....no comment!>:D<

marți, 28 aprilie 2009

FII DRAGUT CU CEILALTI PENTRU CA....


Timpul va face diferenta...!
Intr-o zi...
poti sa nu mai fii the big dog, ci doar the old dog.....
.
.
.
Poza poate fi marita.....click pentru a observa diferenta...:))
O ZI FRUMOASA!!!

luni, 27 aprilie 2009

ESTE HAR...


- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit...
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti…

duminică, 26 aprilie 2009

Zambet inocent...




Oare CE sau Cine poate provoca un zambet pe chipul nostru??? UN ZAMBET FACE CAT 1000 DE CUVINTE!!! Atunci cand intalnesti un om ce iti zambeste, viata e un pic mai frumoasa. Alege sa fii bucuros in ciuda supararilor din viata ta...alege sa zambesti atunci cand cineva te supara, alege sa vezi partea buna a lucrurilor, partea plina a paharului cu toate ca, si cea goala exista...Bucurati-va de orice lucru din viata voastra:de papadia inflorita de pe marginea drumului, de zambetul unui copil ce va iese in cale, de orice....zambiti....impreuna vom putea face lumea sa zambeasca.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ce semeni... aceea vei culege!!!


Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame.
Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse:
- Va multumesc din suflet…!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..! Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei. Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate… In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”
(Semnat) Dr. Howard Kelly
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…
Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni…

vineri, 24 aprilie 2009

...

După o absenţa cam indelungată, ar zice unii, ne-am hotărât să revenim....şi asta nu pentru că v-am lipsit, ci pentru că ne-aţi lipsit voi nouă...şi cum puteam să ne facem apariţia dacă nu aşa? şi dacă încă vă mai întrebaţi pe unde am umblat?.....aveţi în fotografie răspunsul: am fost mereu aici, lângă voi... poooopici şi îmbrăţişări. A..... era să uit: HRISTOS A ÎNVIAT!!!